Sumar

Inițial construit drept poartă către cea de-a doua centură de fortificații a orașului, Turnul Sfatului în forma sa actuală nu mai păstrează decât nucleul construcției vechi, până la etajul întâi, care datează din secolul al XIII-lea. În timp, acesta a fost refăcut, înălțat și încorporat unui grup de clădiri. Turnul Sfatului a fost renovat în repetate rânduri, ultima restaurare completă având loc între anii 1961-1962. În următorii 36 de ani, acesta a găzduit o expoziție de obiecte medievale aparținând Muzeului Brukenthal. 

Turnul Sfatului face legătura între Piața Mare și Piața Mică din Sibiu, prin intermediul unui gang de trecere. Turnul a servit de-a lungul timpului mai multor scopuri, fiind poartă de acces, depozit de grâne, foișor de foc (punct înalt de unde se puteau semnala eventualele incendii), închisoare și chiar muzeu de științe naturale. În prezent, acesta este un loc ideal pentru organizarea de expoziții, dar și un punct de belvedere, întrucât de la etajul superior poate fi admirat întregul oraș și culmile munților Făgăraș. 

Din punct de vedere arhitectural, Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje, susținute de contraforturi (lucrări de zidărie menite să mărească rezistența exterioară a unei clădiri sau edificiu, acționând similar bolților sau arcelor) înalte. Pe latura sudică a turnului, contraforturile se disting prin prezența a două statui în relief reprezentând lei, construcții specifice perioadei Renașterii de la sfârșitul secolului al XVI-lea. 

La parter, există o trecere boltită care face legătura între cele două piețe; în timp, această trecere a fost copiată în structura clădirii alăturate, pentru a facilita circulația fluxului mare de vizitatori ai vechiului Sibiu. Accesul în turn se face dinspre Piața Mică, pe o ușă de mici dimensiuni; o scară spiralată conduce vizitatorii spre ultimul etaj, de unde poate fi admirată priveliștea panoramică a Hermannstadt-ului (denumirea veche a orașului Sibiu) și a munților Făgăraș. 

Turnul simbol al Sibiului

Turnul Sfatului (în limba germană Hermannstädter Ratsturm) face legătura între două dintre cele mai importante piețe din municipiul Sibiu – Piața Mare și Piața Mică, printr-un gang de trecere. Acesta a fost construit în secolul al XIII-lea și reprezenta poarta către cea de-a doua centură de fortificații a vechii cetăți medievale, situată în apropierea clădirii în care funcționa Primăria Sibiului în acea perioadă. Aici se desfășura “sfatul orașului”, de unde și numele sub care este cunoscut.

De-a lungul timpului, Turnul Sfatului a îndeplinit diferite funcții, având rol administrativ, militar și cultural. Acesta a fost utilizat , pe rând, ca turn de poartă, foișor de foc (punct de observație a unor posibile incendii), depozit de grâne,  închisoare și chiar muzeu de științe naturale (mijlocul sec. al XIX-lea). Din acest moment, turnul devine un loc ideal pentru expoziții pe diverse teme și un punct de belvedere, întrucât de la nivelul superior al turnului poate fi admirat întregul oraș, dar și culmile Munților Făgăraș. 

Incinta a doua a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, care cuprinde Turnul Sfatului, Turnul Scării Aurarilor, dar și fragmente de curtine (zid de apărare) ridicate în perioada cuprinsă între anii 1224 și 1241, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004.

Istoric

Turnul Sfatului a fost construit în secolul al XIII-lea și servea drept poartă de acces către cea de-a doua centură de fortificații a orașului, fiind situat în vecinătatea imobilului în care funcționa Primăria Sibiului, acesta din urmă fiind atestat documentar în anul 1324. 

Cea de-a doua centură de fortificații a fost ridicată între anii 1224 și 1241, iar săpăturile arheologice desfășurate în zonă au dezvăluit existența unei monede de argint din perioada domniei regelui Andrei al II-lea al Austriei, cuprinsă între anii 1205 și 1235, în șanțul de apărare. 

Turnul original a supraviețuit în timp doar prin nucleul său constituit de primul etaj al turnului actual. Acesta a fost renovat în repetate rânduri, supraînălțat și alipit unui grup de clădiri care astăzi despart cele două piețe. În anul 1585, etajele superioare s-au prăbușit în urma unui cutremur devastator, îngropându-l de viu pe pictorul Johann David, care lucra la zugrăvirea bolții turnului. 

Prima renovare a turnului are loc în anul 1588, așa cum este redat de inscripția în limba latină de pe fațada de deasupra gangului de trecere dinspre Piața Mică spre Piața Mare: „HAEC TVRRIS TOTALITER PRAEPARATA EST A.D. 1588 DIES 3 AVGVS.”, iar traducerea aproximativă în limba română ar fi: „Acest turn este pregătit în totalitate în ziua de 3 august a Anului Domnului 1588.”

Printre numeroasele acțiuni de renovare a turnului, amintim pe cea din anul 1719, când acoperișul acestuia, construit sub forma unei piramide ascuțite cu patru turnulețe la colțuri, a fost reparat la inițiativa Magistratului orașului, pentru ca mai apoi, în anul 1750 să se adopte o formă mai ieftină, de piramidă scundă. 

Așa cum este redat în acuarela “Târgul anual de la Sibiu în 1789” a pictorului Franz Neuhauser, acoperișul turnului se prezenta sub forma unei piramide scunde, cu ruptură de pantă și cu patru turnulețe la colțuri. Acesta a fost însă înlocuit între anii 1824-1826, în cadrul unei lucrări mai ample, prin care s-a adăugat ultimul etaj și s-a refăcut acoperișul în forma sa actuală, de bulb.

Turnul Sfatului a fost restaurat complet în perioada cuprinsă între anii 1961 și 1962, lucrare urmată de organizarea expoziției „Aspecte din istoria Sibiului” în interiorul acestuia. Între anii 1962-1998, aici au fost adăpostite exponate medievale din colecția Muzeului Brukenthal. 

În anul 1964, pe zidul turnului dinspre Piața Mare a fost așezată o placă de marmură albă cu următoarea inscripție:

„TURNUL SFATULUI

A fost poarta de intrare a celei de-a doua centuri de fortificații a orașului de la sfîrșitul secolului al XIII-lea. Năruindu-se parțial în 1586, a fost reclădit în 1588. În 1826 i s-a adăugat încă un etaj, primind înfățișarea de astăzi. Restaurat complet în 1961-1962.

Monument istoric nr. 2557

Sfatul Popular al Orașului Regional Sibiu – 1964″

Arhitectură

Turnul Sfatului este în prezent o clădire cu șapte etaje retrase succesiv, cu fațade marcate prin ferestre înguste. Edificiul este susținut de contraforturi (structură de rezistență) înalte, care se retrag, la rândul lor, în trepte, pe laturile care dau spre Piața Mare și Piața Mică. În contraforturile de pe latura de sud a turnului sunt încastrați doi lei în relief, care par a fi sculptați în perioada Renașterii (sfârșitul secolului al XVI-lea),deși inițial se credea că ar fi făcut parte din structura originală a turnului. 

La parterul turnului se află o trecere boltită, ce permite accesul între Piața Mică și Piața Mare. Totodată, în anul 1930 a fost deschisă o nouă trecere boltită pe sub turn, în partea dreaptă, prin demolarea unei părți din clădirea învecinată, aflată în Piața Mare la numărul 2. 

Accesul în interiorul turnului se face pe o ușă de mici dimensiuni, amplasată pe fațada dinspre Piața Mică. De aici se urcă pe o scară îngustă, spiralată, ale cărei 141 de trepte duc la etajele superioare. La etajul al VI-lea se găsește mecanismul orologiului, având cadrane pe toate cele patru laturi ale turnului; la ultimul etaj a fost organizat un punct de belvedere asupra vechii cetăți medievale. 

Panorama din vârful Turnului, dezvăluie frumusețea unui oraș declarat în anul 2007 “Capitală Culturală Europeană”: spre sud poate fi văzută o parte din Piaţa Mare, centrul, cartierul Vasile Aaron, apoi privirea este furată de culmile înzăpezite ale Munţilor Făgăraş. Privind spre vest, pot fi admirate restul Pieţei Mari, bulevardul Nicolae Bălcescu, parcul Sub Arini, pădurea Dumbrava și chiar culmile Munţilor Cindrel. Spre nord şi spre est răsar Cartierul Terezian, Gara şi Dealul Guşteriţei.