Podul Minciunilor | Transfagarasan.travel

DesprePodul Minciunilor

Podul Minciunilor (Lügenbrücke, în limba germană) sau Podul Culcat (Liegenbrücke) este cel mai vechi pod de fontă încă funcțional de pe teritoriul României.

Acesta a fost inaugurat în decembrie 1860 și face legătura între Piața Mică și Piața Huet din Sibiu. Podul Minciunilor, de fapt o pasarelă pietonală, trece pe deasupra străzii Ocna, care unește Orașul de Sus cu Orașul de Jos.

ArhitecturăPodul Minciunilor

Podul are două balustrade cu decorații radiale, de inspirație gotică. Cele două traverse metalice arcuite sunt decorate diferit, astfel în partea sudică se găsesc cercuri decorate cu stema orașului Sibiu, iar pe partea nordică cercurile poartă inscripția 1859 (anul construcției) și “FRIEDRICHS HÜTTE” (după numele turnătoriei unde a fost construit). În capetele podului, de-o parte și de alta, se găsesc patru felinare din fontă turnată.

De Podul Minciunilor se leagă mai multe legende, care explică într-un fel sau altul numele acestui loc încărcat de istorie. Astfel, în anul 1935, Arnold Pancratz menționează în lucrarea sa, în “Die Gassennamen Hermannstadts“ că acest loc este unul de întâlnire în zilele de târg, când locuitorii își împărtășeau știrile urbei, de obicei bârfe inventate de țărăncile sosite la piață.

LegendePodul Minciunilor

De asemenea, Podul Minciunilor era un loc preferat de promenadă pentru îndrăgostiți, care-și făceau jurăminte de iubire veșnică, uitând, adeseori, promisiunile făcute. Tot aici se spune că fetele tinere jurau că sunt fecioare, însă după noaptea nunții unele dintre ele se dovedeau a fi mincinoase, drept pentru care erau aduse pe acest pod și aruncate peste balustradă.

O altă legendă se leagă de existența a unui număr mare de cadeți care studiau la Academia Militară din cetatea Sibiului, care erau admirați de doamnele din înalta societate și nu numai. Aceștia își dădeau întâlnire cu tinerele domnișoare, cărora le făceau jurăminte de dragoste, fără a se ține, însă, de cuvânt.

Podul Minciunilor a fost inclus pe lista monumentelor istorice, fiind restaurat în anul 2006 cu o deosebită grijă pentru păstrarea patinei fontei, fiind curățat prin metode speciale. Aceasta lucrare a fost executată gratuit, ca parte a sponsorizărilor culturale dedicate Sibiului, care a fost declarat Capitala Culturală Europeană în anul 2007.