Vânătarea lui Buteanu este unul dintre cele 14 vârfuri care trec de 2500 de metri din Carpații României, cu cei 2507 metri ai săi. Numit greșit și Vânătoarea lui Buteanu (pe placa care marchează vârful, așa scrie), acesta este al nouălea cel mai înalt vârf din Carpații meridionali și al șaselea din masivul Făgăraș. Cu toate acestea nu înălțimea îl face renumit, ci faptul că este cel mai accesibil vârf al Făgărașilor și că oferă priveliști fabuloase și o perspectivă spectaculoasă peste multe alte vârfuri din Făgăraș. 

Ar trebui să se numească Vârful Belvedere 

Vârfurile din Făgăraș sunt toate spectaculoase, dar Mama Natură le-a înghesuit unele în altele astfel că rar dintr-un vârf vezi mai mult de două alte culmi. Parcă e o competiție în a se ascunde unele pe altele, crestele fiind foarte aproape unele de altele. Vânătarea lui Buteanu este însă locul unde panorama se deschide larg și poți vedea – dacă ai noroc de o zi fără nori – aliniate vârfurile: Moldoveanu, Negoiu, Viștea Mare, Lespezi și Călțun. Toate peste 2500 de metri altitudine.

Vârful Vânătarea lui Buteanu se află între Vârful Moldoveanu, la est, și Vârful Negoiu la vest, aproape la mijlocul distanței dintre cei doi uriași și în dreapta golului alpin Bâlea, dacă privești creasta Făgărașilor dinspre sud. Pentru că se află pe una dintre coastele masivului, cumva în laterală oferă această perspectivă unică asupra ramei masivului. 

În fața Vârfului Negoiu și puțin într-o parte este Vârful Lespezi, cu cei 2522 de metri altitudine, iar Vârful Călțun (sau Cornul Călțunului cu ai lui 2505 metri), în diagonală, în față aproape suprapus peste Lespezi. Cu un binoclu poți vedea bine roza de pe Vârful Lespezi. Dacă știi bine crestele și este limpede atmosfera ai să poți vedea și Vârful Podragu (2462 metri) la est, iar la vest, în ordine vârfurile Capra (2494 metri), Văiuga (2443 metri), Iezerul Caprei (2417 metri) și Paltinu (2396 metri).

Ai să mai vezi și vârful frate al Moldoveanului, respectiv Viștea Mare (2.527 metri) și dacă prinzi o zi senină și ai un binoclu bun ai să vezi și Vârfurile Parângul Mare (2.519 metri) și Peleaga (2.508 m) din Masivul Retezat. Tot de pe Vânătarea lui Buteanu ai vizibilitate spre tot ansamblul alpin Capra și vei vedea cele două lacuri Capra, și căldarea Bâlea în toată frumusețea ei, și serpentinele care duc spre nord ale Transfăgărășanului. 

Sunt două condiții pentru tot acest spectacol. Să urci până în vârful Vânătării și să fie vreme bună. Este infinit mai ușor urcatul decât să primești garanția că nori, ceața și vânturile care răscolesc Făgărații te vor lăsa să vezi toate culmile, dar șanse există. Și oricum vârful Vânătării este atât de generos în perspectiva pe care o oferă încât după primul urcuș vei reveni.  

Cum ajungi pe Vânătarea lui Buteanu

Traseul clasic este cel mai accesibil și începe la Lacul Bâlea. Se urmează triunghiul albastru până în Şaua Caprei (2249 metri). Distanța se parcurge în circa o oră și se urcă destul de abrupt. Însă singura necesitate este condiția fizică bună, pentru că această partea din traseu este fără dificultăți reale. 

Pe măsură ce urci vei descoperi perspectiva largă a golului Bâlea, modelat de ghetarii ultimei glaciațiuni. Din Șaua Caprei într-o ora de urcuș atent se ajunge în Vârful Vânătarea lui Buteanu, urmând marcajul cu cruce albastră (pe așa zisul drum al grănicerilor).

Până la mijlocul lui iunie, uneori chiar până la începutul lui iulie, lacurile Bâlea, Capra și Iezerul Caprei sunt încă parțial înghețate, iar imaginea pe care o oferă pe măsură ce mergi spre Șaua Caprei este incredibilă. Diferența de nivel este de circa 300 de metri,

Șansa de a da peste limbi de zăpadă bătute, uneori chiar groase de peste un metru, este foarte mare, mai ales pe laturile unde razele soarelui cad pieziș. Înainte de vârf este o porțiune scurtă de cățărare, dar care, deși expusă, nu pune probleme reale.  

O altă rută este cea care pleacă tot de la Lacul Bâlea, prin Șaua Valuga. Prima parte a traseului este marcată cu punct albastru și e abruptă, dar fără să fie periculoasă și se poate parcurge lejer în una, două ore. Mai departe se urmează marcajul în cruce albastră (sau drumul Moara Dacilor) până în Vârful Vânătarea lui Buteanu. Partea acesta se poate parcurge în jumătate de oră, iar singura bucată mai dificilă e cățărarea finală. 

Este bine de știut că prima parte a urcușului este cea mai dificilă, panta este abruptă, dar poate fi parcursă fără probleme dacă ai încălțări bune. Nu este nicio rușine să te ajuți cu mâinile cu bețele de trekking sau pur și simplu să stai să-ți tragi sufletul. Spectaculos este că fiecare pas pe care faci schimbă perspectiva. De fapt cu cât mergi mai lin cu atât vei vedea mai mult: caprele negre și bujorii de munte (înfloresc în iunie), acvile sau marmote de exemplu. 

Traseul este permis doar vara. Iarna riscul de avalanșă este mereu de 3-4 (din 5 maxim), în variantele cele mai bune. Pentru ușurință și siguranță echipamentul este obligatoriu, începând cu bocanci și terminând cu pelerina de ploaie. Vreme se schimbă foarte repede, iar prognozele meteo sunt mereu înșelătoare. 

Cea mai stabilă perioadă din an este septembrie-octombrie și zilele foarte geroase din ianuarie, dar atunci traseul este interzis și permis doar eventual alpiniștilor experimentați. 

De unde vine numele vârfului 

Din capul locului se cuvine spus că varianta Vânătoarea lui Buteanu este greșită. Vânătare este termenul arhaic ce definește înălțimile, stâncăria, creste vineții aflate la depărtare. Buteanu este numele unui cioban înstărit de prin partea Sibiului care avea turmele prin găleata Bâlea și mai jos pe cele două laturi ale versantului. Ciobanul primise în arendă toată zona aflată mai jos de Vânătarea lui Buteanu. 

Toponimia cumilor, a crestelor, șeilor și a altor zone alpine este frecvent inspirată de culoarea locului. De aici vin completări de genul Galbena, Roșu, Negru, Verde, Albastru, Vânătu. O altă variantă poate fi aceea că termenul de vânătare definea locurile rele pentru pășunat sau pe cele unde relieful putea pune în primejdie turma de oi.