Negoiu, vârful de unde s-ar putea vedea Dunărea

Deși diferența dintre cei 2.535 metri ai Negoiului și Vârful Moldoveanu, cel mai înalt din Carpații României, este de doar nouă metri și este, în fapt, nesemnificativă, Negoiu rămâne al doilea. Cumva se plătește o poliță, dat fiind faptul că mai bine de 100 de ani, Moldoveanu a fost ignorat și confundat cu Viștea Mare, iar Negoiu era considerat punctul cu cea mai ridicată altitudine.

Între timp s-a făcut dreptate, dar Negoiu este mult mai mult decât al doilea cel mai înalt vârf și rămâne, probabil, cel mai frumos, oferind celor care-l urcă perspective impresionante și satisfacția victoriei, pentru că escalada poate fi o reală provocare.

Dacă Moldoveanu, culmea Carpaților, are de jur împrejur vârfuri și crește care-l împresoară, Negoiu este vizibil de la depărtare, atunci când este privit dinspre nord și sud. Situat în partea de vest a masivului, are la stânga Vârful Șerbota cu 2331 de metri iar la dreapta, în ordine, vârfurile gemene Lăițel și Laița cu 2390 și respectiv 2397 metri, iar mai apoi, la ceva distanță pe creastă, Vârfurile Paltinul și Iezerul Caprei cu 2396 și respectiv 2417 metri.

O particularitate sunt și ramificațiile nordice ale crestei Făgărașilor, care trec de 2000 de metri, de la Vârful Moașa (2034), la est și, Vârful Urlea (2474) la vest, intens supuse curenților de aer și procesului de dezagregare produs de succesiunea îngheț, dezgheț, astfel că se formează și sunt în continuă modificare custuri înguste și șei crenelate, cum sunt: Portița Arpașului cu Fereastra Zmeilor și șeile dintre văile Șerbotei (la nord) și cele ale izvoarelor Scara și Negoiu, din confluența cărora se naște râul Topolog.

Cum ajungi pe Vârful Negoiu?

Negoiu este una dintre culmile pe care merită să o cucerești cel puțin o dată în viață pentru sentimentul complet oferit de timpul pe care-l petreci acolo, sus. Liniștea, aerul, priveliștea compensează tot efortul și curăță mintea. Sunt mai multe trasee care duc în vârf, unele mai grele, altele mai ușoare. În toate cazurile ultima porțiune este abruptă și are un grad de dificultate ridicat.

Într-o măsură mult mai mare decât celelalte culmi ale Făgărașilor, Negoiu are renumele unui loc unde instabilitatea atmosferică este maximă, tot timpul anului, poate cu excepția zilelor foarte groase din ianuarie-februarie – când oricum ascensiunea este nerecomandată, ca urmare a riscului foarte mare de avalanșă – și a unei ferestre de două-trei săptămâni după 15 septembrie, dar asta doar dacă perioada se suprapune cu una calmă, fără precipitații în toată zona masivului.

Negoiu este aproape tot timpul în ceață, vântul bate mereu tare, iar furtuni violente se iscă din senin. Și totuși, există momente când norii se ridică, iar spectacolul îți taie răsuflarea. Unii spun că tocmai de la negura care-l împresoară i se trage și numele.

În Vârful Negoiu se poate ajunge pe mai multe poteci, cele mai populare fiind cele dinspre Lacul Bâlea, pe creasta principală și de la Cabana Negoiu, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1881.

Trasee spre Vârful Negoiu

Valea Sărății (ultimul loc de parcare unde poți lăsa mașina, traseul continuă doar pe jos) – Cabana Negoiu – Șaua Cleopatra – Vf. Negoiu

Durata traseului este de circa 4-5 ore, cu dificultate medie, porțiuni dificile (urcuș accentuat începând cu golul alpin din zona Căldării Sărății și până în Șaua Cleopatra apoi urcuș pieptiș până sus pe vârf, pe peretele de piatră, cu pantă foarte accentuată). Traseul este marcat cu triunghi albastru. Segmentul de creastă este marcat cu bandă roșie.

Traseu circuit de la Cabana Negoiu – Vârful Șerbota – Vârful Negoiu – Custura Sărății – Lacul Călțun – Șaua Portița Călțunului – Strunga Ciobanului – Piatra Prânzului – Cabana Negoiu

Circuitul are peste 13 kilometri și 1600 metri diferență de nivel. Până la Vârful Șerbota traseul este marcat cu bandă albastră (în comun cu alte trasee marcate cu punct roșu și cruce albastră), cu porțiuni care impun urcuș susținut, pe alocuri abrupt, iar ultimul segment din traseul de creastă este pe alocuri expus.

Vârful Șerbota – Custura Sărății – Șaua Cleopatrei – Vârful Negoiu

Are marcaj cu bandă roșie și este segmentul cel mai dificil al turei. Custura Sărății este evaluată ca fiind cea mai dificilă porțiune din traseul de creastă al Munților Făgăraș. Este îngustă, accidentată și expusă și se întinde de la Vârful Șerbota la Șaua Cleopatrei. În unele zone este asigurată cu lanțuri și cabluri, dar chiar și așa este nevoie de rezistență fizică. Iarna nu este recomandat. Custura Sărății poate pune probleme reale începătorilor și celor care au teamă de înălțime.

Coborârea de pe Negoiu este puțin abruptă. Marcaj: bandă roșie, prin Strunga Doamnei spre Căldarea de la Strunga Dracului este zonă expusă (sunt lanțuri, dar dificultatea este medie).

Traseul de la Lacul Călțun la Strunga Ciobanului

Acesta este de dificultate medie, dar urcarea și coborârea în Strungă este dificilă. Marcaj bandă roșie și apoi cruce roșie. Traseul duce la Piatra Prânzului, cu dificultate scăzută. Mai departe poteca coboară prin Cărarea Zmeilor (9 râuri și 9 podețe) până la Cabana Negoiu.

Bâlea Lac – Şaua Păltinului – Şaua Doamnei – Vârful. Lăiţel – Lacul Călţun – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu

Durata traseului 6-7 ore, dificultate medie și mare, cu zone expuse. Marcaj bandă albastră până la Şaua Păltinului, mai departe până la Vârful Negoiu, bandă roșie. Trasul este dificil la urcarea și coborârea de pe Vârful Lăițel, în Strunga Doamnei și la coborârea de pe Nehoiu. De aici se poate merge pe traseul clasic până la Cabana Negoiu.

Cabana Negoiu – Piatra Prânzului – Șaua Cleopatrei – Vârful Negoiu

Este traseul cel mai ușor și cel mai rapid spre Vârful Negoiu, este marcat cu triunghi albastru. Traseul urmează Cărarea Zmeilor. Drumul trece prin Valea Sărății, Căldarea Sărății, apoi grohotiș și Piatra Prânzului, apoi tot grohotiș, spre creasta principală prin stâncării. Din Şaua Cleopatrei spre est urmează urcușul final până în vârful Negoiului, cu marcaj bandă roşie.

Durata traseu 3-4 ore, dificultate medie, cu zone mai solicitante. Accesibil doar vara. Traseul necesită echipament adecvat.

Vârful Negoiu poate fi inclus în trasee diverse de creastă, cu pornire de pe partea de sud sau de nord (cel mai des Bâlea, pe sud și Porumbacu de Sus, respectiv Cabana Negoiu pe nord).

Bine de știut pentru trasee

Toată zona care aringe creasta Făgăraților are porțiuni dificile, chiar și pentru cei antrenați. Unele zone sunt prevăzute cu lanțuri și cabluri, dar altele, care rămân dificile și foarte dificile, dar nu sunt expuse, trebuie parcurse cu atenție cu bețe de trekking, pioleți și obligatoriu echipament adecvat în funcție de sezon. În căldările prin care trec traseele spre Negoiu limbile de zăpadă se păstrează până în august, iar porțiunile pot fi extrem de periculoase. În absența echipamentului trebuie ocolite.

Strunga Dracului este închisă deja de mai mulți ani și sunt puține șanse să mai fie redeschisă vreodată. Sânci mari sunt instabile, unele s-au desprins altele se pot desface din munte în orice moment. Eroziunea a afectat grav porțiunea și trecerea pe aici este nu doar foarte riscantă, dar pe alocuri chiar imposibilă. Probabil că în timp Mama Natura va rezolva problema, dar e greu de spus când. Un traseu cu bandă galbenă ocolește zona și panouri de avertizare anunță situația.

Zonele expuse trebuie abordate încet mai ales pentru că există pericol real de alunecare. Este obligatoriu echipament adecvat, mai ales încălțări cu aderență bună, mini-colțari, cască, piolet, mai ales pentru zonele cu zăpadă. Toată creasta are avertizare de avalanță din decembrie până la finele lui aprilie.

Peșterile de sub Negoiu

În zona Custura Sărăţii, dar și la nord și sud, practic sub Vârful Negoiu au fost identificate 15 peşteri formate în şisturi. Unele au gheață permanentă, altele sezonier. Toate sunt situate între 1600 și 2240 metri altitudine. Cele mai multe sunt goluri formate printre blocurile morenelor rămase de la gheţarii topiți între timp, altele sunt formate prin tracțiune geologică, care a „rupt” stânca. O altă cale de formare este prin eroziune geologică, acolo unde șisturile s-au combinat cu rare zone calcaroase.

Cea mai mare dezvoltare o are așa numita „Peșteră 3” din Custura Sărății din Căldarea de la sud-est de Vârful Şerbota. Are 40 metri și cea mai amplă denivelare. Intrarea este la 2200 metri. A fost identificată în iulie 1977 și este un record de lungime pentru o cavitate în șisturi.

Piatra lui Tunsu

Vârful Negoiu a fost considerat cel mai înalt vârf al Carpaților până în 1918 și s-a bucurat de toată gloria. I se spunea Piatra lui Tunsu. În fapt acesta a fost unul dintre motivele care au dus, înainte de acest moment, la construcția cabanei Negoiu și la trasarea primelor trasee din zonă.

Se spune că, uneori, în zile foarte senine se poate vedea Dunărea. În fapt, este puțin probabil, dar perspectiva este totuși impresionantă. Se văd însă în toată splendoarea lor Lacul și Barajul Vidraru.

Structura geologică a Negoiului este formată din șisturi cristaline orientate în fâșii de la est la vest. Negoiu, identic cu tot masivul Făgărașilor sunt munți de încrețire care a început să se ridice față de relieful înconjurător la începutul erei terțiare, în etape care au creat platforme de eroziune, care se văd pe creste prin zonele plane, întrerupte de văi.

Unul dintre locurile magice de pe traseele care duc în Vârful Negoiu este Lacul Călțun. Lac glaciar situat la nord-est de vârful Negoiu, la jumătatea drumului dintre Cabana Negoiu și cabana Bâlea Lac, în căldarea Călțun, la poalele Vârfului Călțun. Lacul este situat la altitudinea de 2135 m, are suprafața de 7 751 metri pătrați și adâncimea maximă de 11,8 metri care poate varia în funcție de acumularea de apă. Lacul este unul dintre cele mai spectaculoase, mai ales prin poziția sa, foarte bine vizibilă de pe culmile din jur.