IstoricTurnul Pielarilor

Ulterior, aici s-au adăugat curtine (ziduri de piatră sau cărămidă), ce au la anumite intervale bastioane și turnuri. Acestea fac parte dintr-un sistem de apărare menit să întărească anumite puncte mai vulnerabile ale centurilor de fortificații și sunt construite de arhitecți italieni, după un nou model. Considerată o a patra centură de fortificație, aceasta include în sistemul de apărare al cetății și Orașul de Jos și este finalizată în anul 1457. De-a lungul său se construiesc mai multe turnuri, precum și mai multe bastioane, dintre care doar 2 mai sunt astăzi în picioare – Bastionul Haller și Bastionul Soldisch.

Tot aici este ridicat și Turnul Pielarilor, la finalul secolului al XV -lea, undeva între anii 1475 -1485. Numele acestuia provine de la breasla pielarilor. O breaslă era o organizație a unor meșteșugari ce aparțineau unei anumite profesii, ce a apărut în Evul Mediu. Sibiul era un important centru administrativ, politic, dar și comercial din regiunea Transilvaniei. În cetatea medievală erau prezente numeroase bresle, care aveau fiecare un sediu central și ateliere de desfacere. Aceștia aveau mai multe avantaje economice la procurarea materiei prime necesare lucrului. Însă, ei aveau și obligații față de oraș, cum ar fi întreținerea și procurarea de armament pentru un anumit turn, situat în vecinătatea sediului lor.

Pielarii erau cei ce ocupau cu prelucrarea pielii de animale; breasla acestora primește sarcina de a aproviziona Turnul Pielarilor, de aici și numele acestei construcții. Acesta era folosit ca depozit de praf de pușcă. Din acest motiv, el mai este cunoscut și sub denumirea de ‘’Turnul cu Pulbere cel Mic’’, pentru a se diferenția de Turnul Pulberăriei. El trece prin mai multe incendii devastatoare – primul, în anul 1566, iar al doilea, doar 4 ani mai târziu. În anul 1638, Turnul Pielarilor este lovit de un fulger, iar pulberea din interior determină ca acesta să explodeze din nou și să fie mistuit de flăcări. Cu toate acestea, turnul a fost refăcut de fiecare dată și s-a păstrat până în zilele noastre. Acesta este construit din cărămidă și are o bază octogonală, ce se ridică pe 4 niveluri. Acoperișul este în formă de piramidă octogonală și este acoperit de țiglă.