Construcția tunelului

Odată cu cea de-a doua Hotărâre a Consiliului de Miniștri privitoare la Transfagarasan, s-a decis unirea celor două drumuri forestiere (din nord de la Glăjerie, din sud de la Barajul Vidraru) printr-un tunel montan.

Tunelul Capra-Bâlea are o lungime de aproximativ 900 de metri (cu diferențe minore de lungime în funcție de sursă, 884 m, 887 m sau 891 m) și este cel mai lung tunel din țară.

Tunelul a fost realizat în anul 1972 și nu ar fi fost posibil fară implicarea minerilor și vânătorilor de munte, specializați în alpinism. Numai pentru pregătirea terasamentului în vederea demarării lucrului la tunel au fost dislocați aproximativ 24000 metri cubi de stancă.

Pentru tunel în sine a fost necesară dislocarea a aproximativ 41000 metri cubi de stâncă utilizând 20 de tone de TNT. S-a lucrat în condiții extrem de dificile, lucrul muncitorilor fiind îngreunat de avalanșele foarte frecvente care blocau intrarea în tunel.

Tunelul prezintă o înălțime de 4,4 m, o bandă de circulație de 6 metri cu acostament lateral de 1 metru și câteva refugii. În prezent este iluminat, conform proiectului inițial, deși pentru o perioadă lungă iluminarea a fost întreruptă din cauza unor defecțiuni neremediate.

Intrarea în tunel se face prin niste porți mari ce permit accesul numai în lunile de vară. În timpul iernii porțile sunt închise și sudate pentru a rezista diferențelor mari de presiune intre capetele tunelului și intemperiilor. Accesul în tunel în afara programului de funcțiune se poate face prin ușile pietonale montate în porți, câtă vreme deschiderea tunelului nu este acoperită de zăpadă.