Sumar

Piața Mare este piața centrală a Sibiului, începând cu anul 1366, an care marchează finalizarea celei de-a treia centuri de fortificații a orașului. Aceasta este martora activităților economice a vechiului oraș, fiind principala piață publică. Tot aici aveau loc târguri, adunări cetățenești și chiar execuții, printre care cea mai renumită fiind execuția lui Johann Sachs von Harteneck, comite al sașilor, în anul 1703. 

Printre clădirile istorice construite în Piața Mare, pentru care aceasta a fost desemnată monument arhitectural de către UNESCO, enumerăm: Casa Moringer (sau Casa Albastră), Palatul Brukenthal, Turnul Sfatului, Casa Haller, Biserica Parohială Romano-Catolică, Casa Hecht, Casa Lutsch, Palatul Filek și Casa Weidner-Reussner-Czekelius. 

De asemenea, Piața Mare din Sibiu se remarcă printr-o colecție de statui, precum cea dedicată cărturarului român Gheorghe Lazăr, realizată din bronz de sculptorul Radu Aftenie în anul 2006. De asemenea, aici găsim o placă comemorativă dedicată victimelor Revoluției din decembrie 1989 de la Sibiu, încastrată în pavajul de granit al străzii. 

Statuia Sfântului Ioan Nepomuk, amplasată în piață în anul 1734, a fost ulterior demontată și mutată în în curtea Muzeului Brukenthal în anul 1948, pentru ca 50 de ani mai târziu să-și găsească locul în curtea interioară a Bisericii Parohiale Romano-Catolice din Piața Mare. 

În partea estică a pieței, un cerc de piatră roșie situat pe paviment marchează amplasamentul statuii lui Roland (conte, lider militar franc din timpul regelui Carol cel Mare,  care a jucat un rol crucial în respingerea armatei bretone), atestată în anul 1555 și demolată la mijlocul secolului al XVIII-lea. Amplasamentul statuii era locul stabilit pentru execuțiile publice ale celor condamnați la moarte prin decapitare. 

Piața Mare a fost denumită Der Grosse Ring sau Grosser Platz, timp de mai multe sute de ani, iar în perioada interbelică s-a numit Piaţa Regele Ferdinand; în epoca comunistă, aceasta a devenit  Piaţa Republicii, iar din anul 1990 s-a revenit la denumirea ei originală.

Piața Mare este atestată documentar încă din anul 1366, perioadă asociată cu finisarea celei de-a treia centuri a cetății medievale. În anul 1411 aceasta este pomenită drept piață de cereale într-un document, însă rolul ei de-a lungul timpului este unul diversificat – piață de desfacere pentru mărfurile produse de meseriași de toate felurile, loc de desfășurare a adunărilor publice, dar și a execuțiilor. 

Der Grosse Ring sau Grosser Platz, așa cum era cunoscută în evul mediu, Piața Mare era dominată de stâlpul infamiei, cu statuia lui Roland Justițiarul în vârf, sculptată de către meşterul Onofforus în anul 1550. Acesta stâlp a funcționat în această piață  între anii 1550 și 1783. Aici a fost decapitat în anul 1703 Johann Sachs von Harteneck, comite al sașilor în perioada 1691-1703 (acesta a cerut dreptate în perceperea taxelor, pentru că deși sașii reprezentau 10% din populație, ei ajungeau să plătească  60% din dările încasate în Transilvania).  

Cavalerul Roland a fost reprezentat prin statui de mari dimensiuni în toate oraşele mari din Germania; statuile înfățișau un bărbat în armură cu sabia în mână, care simboliza autonomia legislativă a oraşului respectiv. La Muzeul Brukenthal se păstrează o statuie a lui Roland din secolul al XVII-lea, cel mai probabil  a treia versiune care a fost amplasată în Piața Mare din Sibiu. Aceasta are o înălţime de 1.05 metri.

Un alt simbol al Pieței Mari este fântâna din centrul acesteia; prima asemenea fântână datează din anul 1538 și servea femeilor care-și spălau aici rufele și animalelor venite la târg, care se adăpau în jgheaburi. În anul 1797 Magistratul orașului interzice spălatul rufelor și adăpatul vitelor la fântână şi decide ca aceasta să fie împrejmuită cu un grilaj, imediat ce orașul va dispune de fondurile necesare. 

În anul 1798 fântâna este înfrumusețată cu un umbrar de fier forjat, care fusese donat oraşului de către pielarul Filek. Tot el finanțează amenajarea unui nou bazin în anul 1819. O sută de ani mai târziu, generalul Falkenhayn donează grilajul cu care este împrejmuită fântâna, realizat din fier și împodobit cu reprezentarea unei berze cu un şarpe în cioc. În anul 1948 fântâna cu grilaj metalic a fost demolată, iar actuala fântână – inaugurată în anul 2006, este o replică a fântânii din secolul al XIX-lea.

Piața Mare – martoră a peste 650 de ani de istorie

Câteva evenimente importante au rămas în memoria colectivă în strânsă legătură cu Piața Mare din Sibiu. Aceasta s-a transformat în timp în funcție de cerințele vremii, însă rămâne un simbol constant al Sibiului, a cărui viața cotidiană reușește să o strângă în jurul ei.  

În anul 1703 în piaţa devine locul de execuție al comitelui Johann Zabanius Sachs von Harteneck. Deși a reușit să-și facă foarte mulți dușmani atunci când a cerut ca averile nobilimii să fie impozitate, ulterior memoria sa a fost reabilitată și devine una din personalități marcante ale comunității sașilor. Una dintre cele mai frumoase străzi din Sibiu – strada Cetății – i-a purtat numele până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

Între anii 1724 şi 1757, în această piaţă a fost amplasată o “cuşcă pentru nebuni” (Narrenhaus), în care erau expuşi oprobiului public cei care tulburau liniştea publică pe timpul nopții. În anul 1757 aceasta a fost mutată în Piaţa Mică.

Din anul 1734 Piaţa Mare a fost dominată de statuia lui Nepomuk, ridicată la ordinul comandantului oraşului din acea vreme, generalul Wallis. Ioan Nepomuk, care a trăit între anii 1340 și 1393, a fost o figură marcantă în cadrul Bisericii Catolice din Praga, preot și martir creștin. Din cauza opoziţiei pe care acesta o manifesta faţă de regele Wenzel al IV-lea (Wenzel von Luxemburg), este arestat, torturat şi aruncat în râul Vltava, de pe podul Carol.  Ioan Nepomuk fost canonizat în anul 1729 și este sărbătorit la data de 16 mai. Mormântul său, considerat o capodoperă din punct de vedere cultural și artistic, conține 16 tone și jumătate de argint și a fost realizat de Joseph Emanuel Fischer von Erlach. Acesta se găsește în Catedrala din Praga. În anul 1948 statuia lui Nepomuk a fost mutată în a doua curte a Muzeului Brukenthal.

De-a lungul timpului, Piața Mare suferă transformări și modernizări, astfel, în anul 1858 aici apar primele două birje; în anul 1862 sunt instalate cinci lămpi, iar statuia lui Nepomuk este împrejmuită cu un grilaj de fier. Piața Mare este înfrumusețată în anul 1874 prin pavarea acesteia cu pietre de granit şi prin plantarea de tei.

Acest loc simbolic are și un rol  important în viața culturală a orașului, astfel încât în piaţa are loc expoziţia festivă “Whermann in Eisen” în anul 1915, iar în anul 1921 tot aici se desfășoară prima întrecere de atletism.

În perioada comunistă, Piața Mare este transformată într-un parc, iar la data de 21 mai 1949 încep lucrările de amenajare; o lună mai târziu se vor instala primele 20 de bănci. În anul  1952 parcul va fi reamenajat, pentru ca în anul 1984 acesta să fie desființat. Doi ani mai târziu aici se ridică statuia cărturarului Gheorghe Lazăr, realizată de sculptorul Radu Aftenie.

Piaţa a intrat într-un amplu proces de renovare  în anul 2005, statuia din calcar a lui Gheorghe Lazăr fiind demolată și înlocuită cu o versiune mai mică, din bronz, realizată de același autor. Clădirile din jurul pieței au fost reabilitate și declarate monumente istorice, fântâna cu grilaj de fier a fost reamenajată, iar Piața Mare a fost pavată cu dale de granit şi piatră.