Mânăstirea Curtea de Argeș este ctitorită la cererea lui Neagoe Basarab de către Manole împreună cu meșterii și zidarii săi. Construcția a fost începută în 1512 în timpul lui Neagoe Basarab și finalizată în timpul ginerelui său, Radu de la Afumați în anul 1526.

Fiind una dintre cele mai impunătoare și elegante construcții cu caracter religios de pe teritoriul României, aceasta este ornamentată cu picturi deosebite lucrate cu grijă și din suflet. Dobromir este cel ce s-a ocupat de pictura mânăstirii, acesta realizând deosebite opere ce îl înfățișează pe Neagoe alături de familia sa.

În interiorul mânăstirii, în vechiul iconostas, putem întâlni câteva icoane din timpul lui Șerban Cantacuzino din secolul al XVII-lea, evanghelia scrisă cu litere de aur de către Regina Elisabeta și tablourile Regelui Carol I și Reginei Elisabeta.

Mânăstirea Curtea de Argeș, înaintea restaurării de la sfârșitul secolului XIX

În pronaos se găsește cripta lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumați și regilor României: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, alături de soții: Elisabeta și Maria.

Cuprins ascunde

1 Localizare și Împrejurimi

2 Istoric

3 Construcție și Arhitectură

3.1 Artă Bisericească

4 Legende

4.1 Meșterul Manole și Ana

5 Moaștele Sfintei Filofteia

Localizare și Împrejurimi

La capătul unui bulevard cu tei din Curtea de Argeș domnește mănăstirea cu același nume care este cel mai important loc de pelerinaj din județul Argeș, având hramul ”Adormirea Maicii Domnului”.

Monumentul arhitectural este amplasat într-un cadru feeric, verde și liniștit. Aceasta trezește fiecărui turist dorința de a rămâne în acest loc liniștitor și magic. Curtea Mănăstirii este spațioasă și decorată în mod elegant cu flori parfumate.

Mânăstirea Curtea de Argeș se află într-un parc verde și liniștit

Istoric

O dată ajuns domn al Țării Românești, Neagoe Basarab decide să reconstruiască peste ruinele vechii biserici o nouă mânăstire pentru a-și dovedi patriotismul, credința și avuția.

Mănăstirea Curtea de Argeș reprezintă un simbol al credinței și smereniei poporului român. Sfințită în anul 1517 pe data de 15 august, aceasta poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.

Începută în 1514 din dorința puternică a lui Neagoe Basarab de a crea un monument incomparabil de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu. Astfel la 7 ianuarie 1517, ctitorul vorbea despre ”mănăstirea domniei mele de la Argeș”.

În conformitate cu legendele sau știrile istorice, mănăstirea Curtea de Argeș nu a fost pictată din cauza lipsei de bani. Abia după trecerea în neființă a lui Neagoe Basarab aceasta a fost pictată în totalitate.

Izvoarele istorice susțin ipoteza că Neagoe Basarab a clădit mănăstirea sa pe fundațiile unui lăcaș mai vechi care a fost sediul primei Mitropolii a Țării Românești.

Încă din anul 1914 Mânăstirea Curtea de Argeș servește ca necropolă pentru familia regală, aici odihnindu-se regii și reginele ce au condus România în anii ce au apus. Printre care enumerăm : Carol I, Elisabeta, Ferdinand, Maria și Carol al II-lea.

Construcție și Arhitectură

Mânăstirea Curtea de Argeș alcătuiește un lăcaș de cult admirat pentru desăvârșita muncă arhitecturală. Aceasta are lungimea de 18 metri, lățimea de 10 metri și înălțimea de 25 de metri.

Lăcașul de cult este alcătuit din altar, naos și pronaos. Priveliștea mânăstirii din exterior cât și din interior se face remarcată prin două părți distinctive, prima în formă trilobată cu 3 încăperi semicirculare egale ce cuprinde altarul și naosul și a doua în formă dreptunghiulară compusă din 4 părți și alcătuiește pronaosul.

O dată cu trecerea timpului, Mânăstirea Curtea de Argeș a fost supusă mai multor lucrări de restaurare. Ultima fiind realizată de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, acesta a adus schimbări care i-au diminuat valoarea istorică.

Înfățișarea din prezent este alcătuită dintr-un pronaos supralărgit alăturat construcției inițiale ai cărei 12 stâlpi interiori susțin turla și cele două turnulețe laterale. Pronaosul este evidențiat în acest sens pentru că avea și funcția de necropolă.

În fața intrării se află un agheasmatar deschis, decorat cu arcuri dantelate și sprijinit pe patru coloane lucrate în marmură. Precum mânăstirea, și acesta reprezintă o operă de artă.

Agheasmatarul Mânăstirii Curtea de Argeș este împodobit cu detalii dantelate

Artă Bisericească

Pictura Mânăstirii Curtea de Argeș a fost realizată la îndemnul lui Neagoe Basarab de către pictorul foarte celebru și talentat în vremea sa, Dobromir, ajutat de ucenicii săi.

Cunoscut pentru frescele din cadrul Mânăstirii Curtea de Argeș, Dobromir din Târgoviște este un pictor de biserici desăvârșit dar modest pe tot parcursul vieții sale. Zugrăvirea bisericii a luat sfârșit în 1526 dar programul iconografic al pictorului Dobromir nu a putut fi aproximat.

În anul 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat anumite schițe la Curtea de Argeș care au fost ulterior reunite în Albumul Național. În anul 1881, arhitectul francez care coordona lucrările de restaurare la Mânăstirea Curtea de Argeș, André Lecomte du Noüy decide să înlăture fresca originală, fapt dovedit un an mai târziu.

Mai puțin de o zecime din suprafața frescei originale a supraviețuit, mai exact 35 de fragmente. Acestea au fost eventual extrase pentru a fi păstrate în condiții optime. Vestigiile păstrate sunt: Portretul votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale, cel al lui Mircea cel Bătrân, portretul Domniței Ruxandra.

Tehnica, fondul și modul de realizare a picturilor au făcut celebre operele bogate, lucrate în aur sau argint și bătute cu pietre prețioase.

Pictura Mânăstirii a fost realizată de către pictorul Dobromir în jurul anilor 1520 și apoi restaurată între anii 1875-1886

Legende

Meșterul Manole și Ana

În vecinătatea Mânăstirii Curtea de Argeș se află fântâna Meșterului Manole, renumitul constructor al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul baladelor populare.

Balada ”Monastirea Argeșului” spune că meșterul Manole și-a zidit în această construcție propria soție pe numele său, Ana. Modul inexplicabil în care tot ce era construit în timpul zilei se dărâma peste noapte l-a făcut pe Manole să își pună sufletul în această fortificație.

Manole a visat că dacă-și va sacrifica soția, construcția va rezista. Ana, când a venit să-i aducă merinde meșterului, a fost prinsă de acesta și zidită între pereții mânăstirii, pe partea de Sud a construcției. Începând cu acea noapte, construcția nu a mai dispărut, jertfa ridicând blestemul ce se apunea asupra șantierului.

Aceiași legendă ne dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut impresionanta construcție a adus zece meșteri și i-a întrebat dacă pot construi o mânăstire mai frumoasă și mai mare decât aceasta.

Meșterii au confirmat că pot ridica ceva similar iar domnitorul, pentru a înlătura orice posibilitate de construire a altei mânăstiri mai grandioase, a ordonat ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie demolate și în acest fel ”zece meșteri mari, calfe și zidari” au rămas pe acoperiș.

Aceștia și-au făcut aripi din șindrile și s-au aruncat de pe acoperiș cu speranța de a ajunge la pământ nevătămați însă toți au murit. În locul în care s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor – fântâna meșterului Manole.

Moaștele Sfintei Filofteia

Moaștele Sfintei Filofteia se află în Mânăstirea Curtea de Argeș din anul 1393 și este prăznuită de către români pe data de 7 Decembrie. Mormântul Sfintei Filofteia a fost restaurat în 2004 de către Monetăria Statului.

Aceștia au învelit lemnul sicriului cu catifea roșie, au șlefuit piesele de argint, au reaurit capacul sicriului și au schimbat piciorușele de sprijin, făcute din aluminiu. Meșterii ce au restaurat racla au fost surprinși când au descoperit pe săculețul ce acoperea moaștele un blestem pentru cei care încearcă să fure moaștele. Blestemul sună în felul următor:

Cosma, Milostiv Bogin – cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei, fiindcă ne inștiințăm smerenia Noastră ca din Sfintele Moaște ale Sfintei Mucenite Filoteii, ce se află în Biserica Domnească din orașul Argeșu, s-ar fi risipindu în mici părticele, iată dar, poruncim cuvioșiei tale, Arhimandrite chir Partenie, igumen Argeșului, să le pecetluiești într-un saculețu de bogasin nou, lăsându-i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. Și așa pecetluite să le așezi în sicriu. Și să știe fieșcare să se ferească a nu cuteza să ciupească, cât de puțin din sfintele moaște, că am pus blestem asupra cui a cuteza a se atinge să ia. Într-aceasta și chip să urmezi! Și să fii blagoslovit! 1791, mai 10

Referitor la viața Filofteiei se cunoaște doar faptul că aceasta avea sarcina de a-i duce mâncare tatălui său, care muncea la câmp. Pe drum, însă, aceasta întâlnea mulți oameni nevoiași și fiind milostivă împărțea mâncarea cu ei. Tatăl acesteia află și orbit de furie o lovește pe Filofteia, în urma acestei răni aceasta și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, la vârsta de doar 12 ani.