Despre mânăstire

Ordinul cistercian a fost fondat în 1098, în Burgundia de către abatele Robert de Molesmes, care proclama dezicerea de regula Sf. Benedict. 

Cistercienii au introdus nu doar un program religios nou ci și un program arhitectural inovativ, criticând “fastul” inutil al edificiilor benedictine. S-a făcut deci trecerea la o arhitectură sobră și clară, bazată pe echilibru, discreție și funcționalitate, în locul decorațiunilor extravagante. Astfel au apărut bisericile cu transept, “în cruce”, cu forme dreptunghiulare, înlocuind formele semicirculare benedictine.

Prima atestare a Mânăstirii Cisterciene de la Cârța are loc în 1202, așezământul fiind realizat la cererea călugărilor cistercieni din Igriș. Întemeierea s-a desfășurat în perioada 1202-1209, fiind inițial realizată din lemn și având arhitectură romanică, tipică lăcașurilor de cult benedictine nu cisterciene. Acest stil arhitectural era în acord cu așezămintele monahale ale zonei, deoarece tehnicile arhitecturale tipic cisterciene nu pătrunseseră încă în Transilvania.

Începând cu invazia tătară din 1241-1242 și până în secolul XVI, mănăstirea suferă distrugeri repetate. Biserica a fost reconstruită după invazia tătarilor de către pietrari străini, trimiși ca ajutor de peste hotare. Astfel, stilul arhitectural gotic pătrunde pentru prima dată în Transilvania.

În anul 1467, regele Matei Corvin decide desființarea mânăstirii din cauza decadenței morale a călugărilor, predând-o, împreună cu domeniul pe care se afla, magistratului orașului Sibiu. Starea mănăstirii era încă de pe atunci apropiată stării actuale, din cauza invaziilor otomane.

Descoperiri arheologice din anul 1982 scot la iveală o serie de morminte laice datând din secolele XIII-XIV în zona de nord-est a transeptului. Monahii mânăstirii sunt înhumați, conform obiceiurilor cistercienilor, sub sala capitulară sau în altar.

Construcție și arhitectură

Deși stilul gotic ajunsese deja la maturitate în vestul Europei, arhitectura Mânăstirii de la Cârța se încadrează mai degrabă în stilul gotic timpuriu, denumit de asemenea semigotic sau “gotic burgund”. Cu toate acestea, călugării acceptă construcția unui cor poligonal (gotic matur) în locul unui cor dreptunghiular (gotic timpuriu).

Organizarea mânăstirii este conformă cu arhitectura cisterciană: un spațiu interior dreptunghiular, având biserica în nord, clădiri pe laturile estică și sudică și un perete fortificat pe latura vestică. Biserica prezintă transept pe ale carei brațe se aflau doua capele, în partea de răsărit, trei nave în sistem legat (o navă centrală și două nave laterale) și un cor poligonal. 

În ansamblu, așezământul religios are un aspect arhitectural unitar, ceea ce înseamnă că lucrările au fost efectuate susținut, fără întrerupere. Nota discordantă de la unitatea arhitecturală a mănăstirii o face fațada vestică a bisericii, ale carei detalii sugerează apartenența la un stil gotic matur, de aceea se crede că adăugarea ei la construcție s-a realizat mai târziu, la finalul secolului XIII.

De ce să vizitați?

Deși nu se află pe Transfagarasan, Mânăstirea Cisterciană de la Cârța merită pe deplin ocolul de aproximativ 5 kilometri. Așezământul reprezintă prima mărturie a pătrunderii stilului gotic în Transilvania și ocupă un loc important în istoria arhitecturii medievale. 

În prezent, impozanta mânăstire este aproape integral în ruină. Din biserică se păstrează astăzi numai corul – transformat în biserică parohială luterană, capela de sud – utilizată ca sacristie și fațada vestică. Corpul estic de clădiri este în ruină, iar corpul sudic și peretele vestic au dispărut.

Cu toate acestea, dacă alegeți să vizitați Mânăstirea Cisterciană, vă puteți plimba pe domeniul liniștit și puteți explora ruinele ale căror pereți poartă de peste 700 de ani amintirea bătăliilor și invaziilor suferite de Transilvania.

Pasionații de filme horror ar putea fi atrași de mânăstire deoarece aici se desfășoară acțiunea din filmul The Nun.