Izvorul Părintelui Arsenie Boca este situat în pădurea din apropierea Mănăstirii Brâncoveanu, în comuna Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, la poalele Munților Făgăraș. În acest loc, cunoscut sub numele “La izvor”, se adunau credincioșii în număr mare pentru a fi spovediți și sfătuiți de cel despre care se spunea că este Sfântul Ardealului. 

Părintele Arsenia Boca, considerat cel mai mare duhovnic al secolului al XX-lea, a fost tuns în monahism în anul 1940 și doar doi ani mai târziu, acesta este numit părinte ieromonah (călugăr care devine părinte al comunității monahale pe care o slujește deja) și stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, până în anul 1948. Următorii doi ani și-i petrece ca stareț al Mănăstirii Prislop, din apropierea satului Silvașu de Sus, în județul Hunedoara.

Părintele Arsenie Boca este cunoscut teolog, pictor muralist și rămâne în istorie ca unul dintre cei care au contribuit la realizarea Colecției Filocalia (“culegere sau antologie din scrierile pustnicilor, monahilor și a clericilor ortodocși din secolele IV – XV”). 

Noul stareț devine rapid un reprezentant al “mișcării de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, motiv pentru care devine unul dintre martirii gulagului comunist, fiind închis la sediul Securității din Brașov, trimis să muncească forțat la construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră,  închis pe rând la Jilava, București, Timișoara și  Oradea, între anii 1945 și 1956.

În anul 1959, Partidul Comunist aflat la putere îi interzice acestuia practicarea activității preoțești. Începe pribegia prin București, fiind ținut sub stricta supraveghere a Securității, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a-și exercita darul duhovnicesc în lăcașe de cult; din această cauză, Părintele Arsenie Boca se rezumă la a fi pictor bisericesc, până în anul pensionării sale, 1968. Între anii 1968 și 1984, acesta pictează Biserica de la Drăgănescu (din județul Giurgiu) și se retrage apoi la Sinaia, unde rămâne până la moartea sa, la data de 28 noiembrie 1989. 

Din dorința proprie, acesta este înmormântat la Mănăstirea Prislop, care devine unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țara noastră. 

De personalitatea Părintelui Arsenie Boca se leagă multe legende, printre care cea mai răspândită făcând referire la harurile sale tămăduitoare, dar și la darul de a prezice viitorul. În lucrarea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, sunt redate câteva câteva întâmplări în care Părintele Arsenie Boca ar fi vindecat persoane imobilizate sau nevăzătoare, venite pentru a-i cere ajutorul. 

În aceeași lucrare sunt relatate întâmplări care fac trimitere la harul acestuia de a prezice viitorul și de a citi gândurile celor care veneau să-i ceară sfatul. Un citat al Părintelui pare să prevestească Revoluția din decembrie 1989, care a izbucnit la doar trei săptămâni de la moartea sa: „Înainte de a se sfârşi zilele, la părintele a fost o verişoară şi el i-a spus: „Vezi că eu mor şi nu va trece mult timp şi în România va fi vărsare de sânge”.

Credința unora conform căreia Părintele Arsenie Boca ar fi avut puteri supranaturale este încă una foarte controversată, însă spiritul învățăturilor sale despre rugăciune și milostenie a ajuns în inimile a milioane de români de pretutindeni.