Părintele Arsenie Boca a fost stareț al Mănăstiri Brâncoveanu (între anii 1942 și 1948) și Prislop (1948 – 1950), teolog, artist plastic  – pictează Biserica Drăgănescu, din județul Giurgiu – și „Ctitor de frunte al Filocaliei românești„, așa cum este numit de către Părintele Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare teolog român al secolului al XX-lea. Colecția Filocalia este o “culegere sau antologie din scrierile pustnicilor, monahilor și a clericilor ortodocși din secolele IV – XV”. 

În anul 1942 devine stareț al Mănăstirii Brâncoveanu din comuna Sâmbăta de Sus și un reprezentant al “mișcării de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”. Părintele Arsenie Boca este considerat cel mai mare duhovnic al secolului al XX-lea din România, fiind cunoscut pentru harurile sale în a vindeca și a prezice viitorul. 

Fiind și un susținător al luptei împotriva comunismului, acesta devine repede o țintă a hărțuielilor Securității și timp de aproape 10 ani este închis în repetate rânduri la Jilava, București, Timișoara și Oradea și  trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

După anul 1956 este eliberat, însă îi este interzis să mai practice preoția; se rezumă la activitatea de muralist și pictează  Biserica din Drăgănescu (la 25 kilometri de București) și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București. Moare la Sinaia la data de 28 noiembrie 1989 și este înmormântat la Mănăstirea Prislop, acolo unde anual vin mii de pelerini pentru a găsi alinare. 

În anul 1943, la un an după numirea sa ca stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, Părintele Arsenie Boca merge în Munții Făgăraș, pe Valea Sâmbetei și sapă în stâncă, cu intenția de a făuri o chilie în inima munților. Aceasta are o înălțime variabilă, între 1.65 și 1.75 m și o lățime de 80 de cm. Deși inițial Părintele a dorit să creeze un intrând (hol) și o cameră de rugăciune în partea stângă, din cauza planului aproape vertical al stâncii în care este săpată chilia și a infiltrației cu apă a fost nevoit să renunțe. 

În acest sens, Arhimandritul Teofil Părăian notează: „A renunțat pentru că a constatat că se infiltrează apa. Părintele a renunțat la această lucrare și din motivul acesta, dar și din teama de a nu se face o legătură greșită între partizanii care se ascundeau prin acești munți și el. Părintele Arsenie Boca a fixat un loc socotit de retragere, care până la urmă nu a fost de retragere, nici pentru el și nici pentru altcineva, pentru că e în apropiere o cabană turistică.”

Chilia Părintelui Arsenie Boca se află pe versantul sudic al Văii Sâmbăta, la o altitudine de 1.600 de metri, în apropiere de cabana Valea Sâmbăta. Accesul către chilie pleacă de la Mănăstirea Brâncoveanu, pe un drum forestier accesibil pentru mașini pe o porțiune destul de lungă, în funcție de anotimp. 

Drumul forestier șerpuiește de-o parte și de alta a râului Sâmbăta, pe care-l traversează, pe alocuri, cu ajutorul unor podețe de lemn. De la cabană, poteca spre chilia Părintelui Arsenie Boca este anevoioasă și se străbate în aproximativ 30 de minute, pe vreme bună. Pe alocuri, pelerinii se pot ajuta de cabluri și scări de lemn; chilia se află pe marginea unei prăpăstii de 100 de metri.