Cetatea Făgărașului cuprindea așadar ziduri de piatră și cărămidă, dispuse în formă de patrulater. În fiecare colț al acesteia se construiesc 4 turnuri de supraveghere, plus încă unul pe latura de la răsărit a cetății. Construcția monumentală includea un număr impresionant de camere – un total de 85. Datorită poziției strategice ale acesteia, Cetatea Făgărașului a fost ținta intereselor domnitorilor din teritoriile românești. La finalul secolului al XVI -lea, a devenit reședința domnitorului Mihai Viteazul, care a primul conducător ce a unificat cele trei provincii românești. Tot aici era punctul de întâlnire a oștirilor, înainte de mari bătălii purtate în teritoriile noastre.

În secolul următor, aceasta devine reședință a principilor Transilvaniei și centru administrativ și politic al zonei. Acesta trece prin ample lucrări de restaurare, dar și de diverse adăugiri. Pe lângă modificările aduse zidurilor, șanțul din jurul cetății este lărgit și umplu cu apă din râul Olt. Aceasta era o practică des întâlnită în cazul cetăților fortificate, menite să sporească gradul de apărare al acesteia față de potențialii atacatori.

În jurul anului 1721, Cetatea Făgărașului devine sediul central al Bisericii Române Unită cu Roma, ce reprezintă un cult ce includ biserici de confesiune greco -catolice, de rit bizantin, din zona orientală (de est) a lumii. Sediul este însă mutat la Sâmbăta de Sus, respectiv Blaj, după anul 1737. Începând cu anul 1948, după instalarea regimului comunist în România, vechea cetate medievală devine închisoare pentru deținuții politici. După 1965, aceasta trece prin ample lucrări de restaurare, ce durează 12 ani.