Biserica Ursulinelor din Sibiu a fost construită în secolul al XV-lea pe strada Sării, în prezent strada Gheorghe Magheru din centrul Sibiului. Aceasta a făcut parte din mănăstirea călugărilor dominicani până în anul 1543, când, după Reforma Protestantă, bisericile catolice au devenit posesie a luteranilor, iar populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism. Timp de 150 nu au existat biserici catolice în Sibiu. 

Pe locul actualei mănăstiri au existat alte două mănăstiri de călugări dominicani, însă acestea au fost distruse pe rând de tătari, în anul 1241 și de turci, în anul 1432, fiind refăcută în anul 1474. Biserica Ursulinelor a fost construită în anul 1479 în stil gotic, însă renovările ulterioare au fost făcute în stil baroc, de forma inițială amintind doar câteva elemente exterioare: ferestrele trilobate din partea superioară, portalul de intrare de pe fațada vestică și  contraforturile. 

În anul 1688, odată cu îndepărtarea influențelor otomane de către Imperiul Habsburgic și  integrarea Transilvaniei în teritoriile ocupate acesta, locul luteranilor este luat de iezuiți, iar fosta mănăstire dominicană este preluată de călugărițele ursuline (ordin bisericesc catolic, derivat de la numele Sfintei Ursula, întemeiat de Angela de Merici, cu intenția de a susține dezvoltarea educației și sprijinirea persoanelor sărace sau bolnave) sosite de la Pojon, Bratislava din ziua de astăzi. Acestea au preluat și renovat biserica în stil baroc în anul 1728 și au transformat vechea mănăstire într-o școală de fete. 

De-a lungul timpului, Biserica Ursulinelor a fost supusă mai multor lucrări de renovare, dintre care cea din anul 1774 a fost susținută de Maria Tereza, conducătoare a Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780. 

Din anul 1992, Biserica Ursulinelor găzduiește parohia greco-catolică din Sibiu, deoarece aceasta a rămas fără biserică, după ce Biserica “Sf. Apostoli Petru și Pavel” a fost preluată de către o parohie ortodoxă, în anul 1948. În prezent, Biserica Ursulinelor este împărțită între comunitatea romano-catolică și greco-catolică din Sibiu.

Din punct de vedere arhitectural, se remarcă statueta Sfintei Ursula amplasată pe un soclu executat în stil baroc, sub care se află o inscripție pe un ecuson albastru “Ursula”. Imaginea sfintei este înfățișată ținând într-o mână o frunză de palmier, simbol al martiriului, iar în cealaltă un steag cu o cruce roșie, iar în vârful lancei cu o cruce aurită.

Biserica are trei altare construite relativ recent: 

• Altarul principal, în care se remarcă o icoană ce are ca temă încoronarea Maicii Domnului;
• Altarul lateral, aflat în partea dreaptă conține o pictură centrală, ce prezintă viziunea Sfintei Angela de Merici, în care i se arată Sfânta Ursula. În partea superioară a altarului se află icoana Sfântului Emeric.
• Altarul lateral din partea stângă o înfățișează în pictura centrală pe fondatoarea ordinului maicilor ursuline, sfânta Angela de Merici, instruind copii. În partea superioară a altarului poate fi admirată icoana regelui Ștefan cel Sfânt.

 O legendă populară legată de viața și moartea Sfintei Ursula relatează despre aceasta că ar fi fost fiica unui rege creștin, care-și dedicase viața, în secret, lui Dumnezeu. Fiind cerută în căsătorie de un prinț păgân, aceasta cere timp de gândire pentru trei ani și pleacă în pelerinaj, urmată de 1.000 de fete tinere și fiecare dintre cele 10 slujitoare ale sale, urmate, la rândul lor de alte 1.000 de tinere fiecare. 

La întoarcere, în Koln, acestea sunt asasinate de barbari, mai puțin Ursula, care este cerută de soție de regele hunilor. Refuzul ei îi aduce moartea, iar pe locul în care au fost ucise s-a ridicat o biserică. 

Cultul Sfintei Ursula s-a răspândit datorită alegerii acesteia drept patroană a unui institut de fete din zonele sărace, fondat în prima jumătate a secolului XVI de către Sfânta Angela de Merici.