Despre

Biserica Sfântul Ioan este un lăcaș de cult de confesiune evanghelică luterană și se află în Sibiu, pe strada Mitropoliei, cunoscută și sub numele de Sfântul Johannis. Confesiunea luterană s-a născut în urma marii Reforme Protestante a Bisericii Romano -Catolice, atunci când s-au desprins și alte 3 confesiuni principale: cea prezbiteriană, anglicană și anabaptistă. Reforma a fost inițiată în anul 1517, de către Martin Luther, pastor al Bisericii Castelului din Wittenberg. Acesta a dorit să se distanțeze de anumite practici ale Papei și bisericii conduse de acesta, cum ar fi faptul că acesta dorea ca pastorii să vândă enoriașilor indulgențe și iertarea păcatelor contra unor sume de bani.

Istoric

1881-1883

Una dintre acestea este Biserica Sfântul Ioan, ridicată între anii 1881 -1883. Pământul pe care aceasta este construită fusese donată Bisericii Luterane de autoritățile Sibiului, în urma demolării unui alt lăcaș de cult, aflat pe culoarul pe care s-a construit ulterior Podul Minciunilor. Terenul destinat unei noi clădiri pentru luterani se afla în apropierea Bastionului Soldisch, în cartierul Iosefin. Banii folosiți pentru ridicarea acesteia fuseseră și ei donați comunității religioase, încă din anul 1829, prin testament, de către preotul paroh Johannes Engelleiter.

1883

Așadar, aici a fost construită Biserica Sfântul Ioan, cunoscută și sub numele de ‘’Sfântul Johannis’’ sau Johanniskirche în germană. Atașate acesteia, se ridică și un orfelinat, numit „Lutherhaus“, precum și o școala evanghelică și un cămin de zi pentru elevi. Biserica evanghelică luterană a fost inaugurată în anul 1883, marcând aniversarea a 400 de ani de la nașterea celui care a dat naștere confesiunii – Martin Luther.

1912

La începutul de secol al XX -lea, starea clădirii începe să se degradeze din ce în ce mai tare. În urma unei evaluări, în anul 1910 se ia decizia demolării sale, întrucât exista pericolul prăbușirii, iar orice tentativă de reparație ar fi fost inutilă. Pe locul fostei biserici se ridică, în 1912, un nou lăcaș de cult, ce păstrează câteva dintre elementele neogotice ale vechii clădiri, precum și basorelieful din Viena.

1999

Orfelinatul a funcționat până după cel de-al Doilea Război Mondial, după care a fost naționalizat și folosit drept Casa de Cultură a Studenților, în perioada comunistă. Abia în anul 1999, la un deceniu de la căderea regimului comunist din țara noastră, vechea clădire a orfelinatului a fost retrocedată bisericii evanghelice. În prezent, aici funcționează Casa Teutsch, un centru cultural ce are ca scop conservarea istoriei și a tradițiilor Bisericii Luterane și a sașilor din regiunea Transilvaniei.

Arhitectură

Stilul arhitectural al clădirii era unul neogotic, cu elementele sculptate special, cum ar fi altarul și amvonul, iar la intrare a fost plasat un basorelief (o sculptură executată după o tehnică anume, cu unele elemente puțin ieșite în relief) comandat la Viena.